SCÂNTEIA

O scânteie, care era în mine,
Nu s-a stins niciodată,
Dar, pe de altă parte, tu n-ai simțit nimic!

O sete eternă, a fost iubirea mea,
Dar a rămas ascunsă,
Sub realismul deșertăciunii primordiale.

Am așteptat, o viață,
Căutând cu privirea, un nor răzleț,
Purtat de un sentiment sălbatic,

Soarta a fost ocolită, ca de obicei,
Dar suspinul meu, nu s-a lăsat afectat,
De plăcerea împlinirii.

Cu toate acestea, aspirația perenă,
A existat în trup și suflet ,
Și încrederea nu-mi dă voie să ma usuc !

* *  Shantanu Sanyal

                           Traducere

                         Ioan Pîrjolea