duminică, 18 octombrie 2015

Coada de topor,


Rău mă dor ochii, mă dor,
După coada de topor,
Coada e din lemn de nuc,
Nu știu de unde s-o apuc,
Și mă tot gândesc așa,
Mâine poate-o voi avea.

Rău mă dor picioarele,
De umblat cărările,
Și mă duc și mă tot duc,
Să caut un pui de nuc,
Și mă duc pâ’n la izvor,
Să caut coadă la topor.

Fă-mă Doamne un tâmplar
Sau de nu, măcar, rudar,
Ca să meșteresc nițel,
Un topor mai măricel,
Coada să i-o fac de nuc,
Și apoi să mă tot duc.

Lasă-mă Doamne să merg,
Cu guma eu să îi șterg,
Pe toți cei ce nu-s români,
Și își bat joc de străbuni,
De străbunii noștri dragi,
Îngropați pe după fagi.

Că de nu mă lași să merg,
Eu pe toți, tot o să-i șterg,
Cu toporul ascuțit,
Și cu rostul meșterit,
De când nu e folosit,
Lama lui a ruginit.

Unde ai plecat, nu știu!
După tine e pustiu,
Și acum, eu văd un nor,
Seamănă cu un topor,
Ce taie în lung și-n lat,
Legea e la noi în sat!


Adaptare după Sorin Pantea  …