luni, 15 iunie 2015

marți, 9 iunie 2015

 
 
 
Ieși afară, scârbă ordinară!

De vreo n’șpe ani încoace,
Neuronul nu-mi dă pace,
Nu știu care dintre ei,
Că sunt tare mulți mișei…

Unii zic că sunt mai mulți,
Alții, tac, că sunt tăcuți,
Nici nu știu ce să mai cred,
Nici ce-aud și nici ce văd…

Din adâncul corpului,
Până-n vârful capului,
Mi se zbate câte-o genă,
Și mai zgândăre prin rană…

Cromozomii toți s-adună,
Nu știu ce mai vor să-mi spună,
Că, nu-i nimic adevărat,
Din ce noi am învățat…

Bunul simț și cu respectul,
Au pierit din elementul,
Tradițional, la noi, în țară,
Și acum suntem de ocară…

Șefi, avem, că i-am ales,
Făr’ să vrem cel mai ades,
“Cocalari” c-așa-i cuvântul,
Cu toții și-au luat avântul…

Toată ziua ei ne strică,
Că n-au de făcut nimică,
La televizor și-n presă,
Făr’ să aibe vreo adresă…

Și ficatul mă stresează,
Toată ziua mă presează,
Să schimb și eu ambientul,
Cum fac alții cu “talentul”…

Să trăiesc și eu mai bine,
Cu prieteni lângă mine,
Să aud doar vorbe bune,
De pe meleaguri străbune…

Mă scobesc printre măsele,
Că s-au mai rărit și ele,
Folosesc un fir de ață,
Poate voi scăpa de greață…

Și-mi vine să strig și eu,
Cum  face tot neamul meu,
Să fie la noi în țară,
Cum era odinioară…

Că ne-a năpădit minciuna,
Certurile și ranchiuna,
Aduse de prin străini,
Nu sunt oameni, ci sunt câini…

Nu sunt câini adevărați,
Ci sunt diavoli blestemați,
Care distrug România,
Și ne fură noua glia…

Din rărunchi, îmi vine greața,
Pe ochi, mi se lasă ceața,
În jur, simt că vine frig,
Dar mai pot încă să strig:


Ieși afară,
Ieși din țară!
Ieși afară,
Scârbă ordinară!!!